Mi-am permis să copiez această postare de pe Grupul CIVICA, pentru că e păcat să se piardă între multe alte postări mai mult sau mai puțin lungi, mai mult sau mai puțin relevante.
Lait motivul acestor ultime săptămâni, după cum văd, este faptul că eu nu sunt angajat nicăieri și, cu toate acestea, îmi permit să trăiesc. Sau, după cum cred niște unii, sunt plătit de Boboutanu. Ei bine, pentru că m-am săturat de astfel de cretinătăți, cretini și pierzători care altceva nu au cu ce să mă atace, am zis că e bine să lămuresc această problemă.
Dan Bobouțanu nu m-a plătit niciodată. În primul rând pentru că nu am fost de vânzare, în al doilea rând pentru că nu și-a permis și în al treilea rând pentru că eu nu scriu la comandă. Nu am scris și nici nu voi scrie.
Carmen Hărău a încercat să mă cumpere, la fel ca și Viorel Arion. Am fost chemat de Viorel Arion prin Adelina Plic (există dovezile) la el în birou și mi s-a propus să conduc un miting pro Iohannis înainte de alegerile din 2014, oferindu-mi-se toată infrastructura. Am acceptat întâlnirea dar am refuzat oferta apoi pentru că nu sunt tipul de om care să vorbească în fața mulțimii, sunt genul care preferă să scrie. Nu știu dacă ar trebui să-mi fie rușine de asta, prin urmare nici nu-mi este.
Carmen Hărău a încercat să mă convingă să-i fiu omul care să se ocupe de imaginea ei (înregistrările telefonice dovedesc asta). Am acceptat în acel moment, crezând în poveștile ei. Câteva zile mai târziu a venit un alt apel telefonic de la o altă Carmen Hărău (sau, cel puțin, o altă parte a personalității ei) care a suspendat acea convenție. Apoi Carmen Hărău și-a arătat adevărata față, cea care m-a convins că a fost mai bine că n-am fost omul ei de imagine.
Contactul meu cu Boboutanu a fost după ce i-am tras-o pe blog pentru că a politizat un eveniment pe care-l credeam al societății civile. Și-a cerut scuze și m-a rugat să mă întâlnesc cu el pentru că vrea să discute cu mine. Am fost la acea întâlnire dar nu am fost singur ci cu un fost prieten care a dezertat între timp. Atunci Boboutanu mi-a zis un singur lucru: Hai la o ședință a Consiliului Local să vezi pentru ce te zbați. Nu a încercat să mă convertească la pesedism, să semnez adeziuni. Mi-a zis doar să mă duc să văd cu ochii mei ce se întâmplă.
Și am fost. A fost prima dată când am văzut ce clică ordinară stabilește ordinea în acest oraș. Cum își împart terenuri, cum se bat pe burtă, cum se hăhăie. Cum fostul Crisan făcea ce voia pula lui (da, am zis pula lui chiar dacă e mai mult penis decât pulă - pentru cunoscătoare). Cum se împărțeau palme peste cap la "fraieri" și așa mai departe.
Atunci am zis că aceste lucruri trebuie aflate și văzute. Nu Bobouțanu m-a pus să filmez, eu am vrut asta. Și chiar fostul prieten Bobora poate confirma asta. La dezbaterile publice se stătea picior peste picior, se fuma și se făcea caterincă pentru că nu venea nimeni. Când am apărut noi, brusc s-a schimbat și atitudinea. Au început să apară pe masă hârtii cu numele participanților, să se desfășoare mai oficial... Ieri am întârziat pentru că am crezut că începe ședința la 11 și ea începea la 9 și deja era panică pentru că nu filma nimeni. Așa că primele 30 de puncte de pe ordinea de zi au fost la foc automat. Apoi, când am aprărut, hop și dezbaterea.
Am făcut asta pentru că mi-a păsat și nu pentru că unul cu un salariu pe care-l luam eu pe nici două articole publicitare pe blog mă plătea. Repet, n-a reușit Hărău să mă plătească, Bobouțanu n-are nici o șansă.
În 2011 am scris un articol pe blog. În 2011, chiar dacă locuiam de patru ani în Hunedoara, nu știa nimeni cine sunt pentru că aici aveam doar locuința. Vecinii din bloc au aflat cine sunt abia acum doi ani, până atunci habar nu aveau cum mă numesc.
Articolul este acesta. L-am scris pentru că, după ce am cotizat în acel an aproape 4.000 de euro la asigurările de sănătate, eu tot nu eram asigurat. Pentru că niște cretini au făcut o lege imbecilă. O lege pe care nici Carmen Hărău, nici Laurențiu Nistor, nici Băsescu și nici alți mari parlamentari de la te miri ce partide nu au considerat că e abuzivă. Eu plătesc LEGAL mai mult la sănătate decât un nea Costică necalificatul care muncește cu carte de muncă pe salariul minim la Hărău dar doar eu nu beneficiez de asigurare pentru că lucrez TOT LEGAL dar pe drepturi de autor.
Același tip de cretini consideră acum că sunt plătit de Boboutanu doar pentru că eu nu am un serviciu convențional. Adică nu mă trezesc la 6 dimineața pentru a fi la 7 la serviciu, să muncesc opt ore și apoi să mă întorc acasă.
Acest tip de gândire este una comunistă și vine de la niște imbecili care se cred liberali. Și, culmea, nu-i pot condamna. La fel gândea și tata, la fel gândea și mama. Serviciul e ăla la care te trezești la ora X, începi munca la ora Y și la ora Z vii acasa. Că muncești cu capul sau cu spatele, nu mai contează, trebuie să pleci de acasă și să muncești cel puțin 8 ore cu carte de muncă! Asta era mentalitatea.
Taică-miu, inginer, intelectual, citit, cu o inteligență mult peste medie dar cu o deschidere EXTREM de limitată la tehnologie (a descoperit smartphone-ul ieri-alaltăieri) în continuare este de părere că munca nu se face de acasă ci din altă parte conform unui program bine stabilit. Maică-mea, ingineră, intelectuală, citită, cu o inteligență mult peste medie dar cu o deschidere ENORMĂ față de tehnologie (când avea mama smartphone unii descopereau bicicleta) a realizat - târziu, e drept - că muncă nu înseamnă doar să mergi la birou de la 8 la 16 și m-a susținut.
Acum muncesc ca liber profesionist pe contracte de drepturi de autor, sunt și angajat, îmi plătesc taxele la stat și nu sunt dator nimănui, lucru care-mi permite să dau ÎN TOȚI și să-i critic PE TOȚI!
Și, ca să lămurim și discuția cu soția mea care s-a angajat la primărie PRIN CONCURS. Denisa a lucrat vreo 12 ani (cred) ca tehnoredactor la săptămânalul Replica deținut de Carmen Hărău. Lucra aproape 3 (trei) zile pe săptămână începând cu 6-7 seara și până la 11-12 seara. Și toate acestea pe destul de mulți bani.
Cât de mulți? Mult mai mulți decât ia acum după ce a dat concurs pentru post la primărie, pe un post unde nu mai e șefă, unde programul este de la 7:30 la 15:30 în fiecare zi (și orele suplimentare nu se plătesc), unde sclavagește și se umilește pentru că vrea să facă ceva pentru orașul ăsta. (Fapt divers: după ce a plecat ea de la Replica au plecat, rând pe rând, toți oamenii de calitate rămânând sau venind doar lingăii)
Unde este TRIMISĂ OFICIAL să filmeze colindătorii este călcată în picioare și jignită de niște imbecili cu telefoane de 15 lei avans luate în rate pe doi ani de la DiGi (da, repet asta, poate imbecilii înțeleg) care vor să-și filmeze plozii (deci nu toți părinții sunt de căcat, da? Doar ăia care îmbrâncesc și jignesc). Pentru ce? Pentru mai puțin decât se dau unii jos din pat dimineața. Pentru că vrea să schimbe ceva.
Am jignit părinții? În nici un caz. Am jignit UNII PĂRINȚI? Asta da, am făcut asta și nu-mi pare rău. Cât timp ești părinte dar calci în picioare și jignești un om care-și face treaba pentru care a fost plătit (și aici mă refer la nevastă-mea), zi mersi că te-ai ales doar cu o critică acidă pe facebook și nu cu o întâlnire cu stomatologul sau cu doctorul de la urgențe. Și pentru asta trebuie să-i mulțumești tot nevesti-mii care m-a ținut să nu te trimit acolo.
Nu vreau să-mi cer scuze pentru că am scris despre părinții nesimțiți care s-au băgat în față cu orice preț, fără să-i intereseze peste cine calcă sau pe cine înjură când li se atrage atenția. Nici pentru faptul că am închis comentariile la acel articol nu vreau să-mi cer scuze. Am închis comentariile pentru că nu voiam să critic acid analfabetismul funcțional de care unii dau dovadă (adică ăia care citesc dar nu înțeleg ce-au citit - mențiune pentru analfabeții funcționali).
Diferența dintre "Unii" și "Toți" este majoră. Mulți nu citesc acel "unii", prin urmare se simt jigniți pentru că și-au filmat copiii cu telefonul în timp ce stăteau în spatele nesimțiților care, fără jenă, călcau totul în picioare pentru a-și imortaliza plodul (da, am zis din nou plodul) într-un filmuleț la care nu se vor mai uita niciodată. Așa că, pentru a nu sta să explic fiecărui părinte excitat negativ pe moment, am închis comentariile. Nu a fost cenzură, a fost doar o limitare decentă a injuriilor și a persoanelor care ar fi părăsit acest grup.
În concluzie, oameni buni, vă adresez următorul mesaj.
Nu sunt plătit din banii voștri să apăr sau să laud pe nimeni! Nu sunt plătit nici din banii lui Boboutanu să îi cânt ode, să îl apăr sau să îl laud. Nu mai lucrez convențional (nu mai am carte de muncă din 2008 - dinainte să mă cunoască vreun politician hunedorean) pentru că nu suport șefii, nu suport să mi se comande sau să mă supun.
Știu, așa cum mentalitatea părinților mei a fost că e neaparat nevoie de carte de muncă, un oraș care s-a dezvoltat pe spatele unui combinat nu poate avea decât oameni care cred același lucru: de la 8 la 4!
Nu mai e așa, oameni buni! Serios că se poate altfel. Mic Alexandru, de exemplu, e un alt hunedorean care nu muncește de la 8 la 4. Monalise Hihn e alt exemplu că se poate munci și fără program fix. Lista poate continua cu foarte multe exemple, dar nu are rost să le înșir acum pe toate.
Plânge PNL-ul prin conturi false care nu pot fi trase la răspundere că nu am eu serviciu și presupune că sunt plătit de Boboutanu? Plânge, ce altceva poate face... La 2-0 cam atât se mai poate. Distracția maximă va fi la 5-0, cu un hotel dărâmat cu escavatorul și cu niște capete ilustre după gratii. Dar despre asta discutăm mai încolo. Mai curând decât credeți.
Un om care mi-a fost o sursă de încredere, după campanie a cerut să vadă unde și dacă am fost răsplătit de Bobouțanu. Am atașat răspunsul pe care mi l-a dat (poza 1). Recunosc, mi s-a propus să intru în sistem să fac treabă și să primesc un post la stat, dar am refuzat. Nu pentru că erau bani puțini și muncă multă, ci pentru că atunci n-aș mai fi putut scrie despre ce se întâmplă și despre ce cred eu că nu funcționează cum trebuie.
Faptul că acum transmitem ședințele de Consiliu Local în direct s-ar putea să nu fie chiar în avantajul lui Boboutanu. S-ar putea să fie bine, s-ar putea să fie rău. De obicei, la astfel de ședințe, opoziția e mai vocală și acum are 4 ani să se impună. Momentan e jalnică, chiar și în direct și fără editare.
În concluzie, v-am prezentat modul meu de gândire. Acesta sunt eu, mă credeți sau nu, este la latitudinea voastră. Dând click pe acest link veți vedea o descriere mult mai avansată a vieții mele.
Și, pentru că domnul fost consilier Ovidiu Crisan m-a scos de la prieteni după ce mi-a văzut CV-ul și n-a comentat absolut nimic despre el (chiar dacă era foarte vocal) îl voi face public aici (vezi pozele).
Iar pe această cale, văzând că mă contestă niște neica nimeni care se cred societate civilă, aș vrea să vă și eu CV-urile Alisei Bencău și ale lui Călin Bobora.
Pe lângă asta, pentru că-s șocați că eu nu lucrez și habar nu au de unde îmi câștig pâinea, aș dori să fie ei doi primii care, ca persoane fizice care nu lucrează la stat (încă), să spună din ce trăiesc. Nu de alta dar știu sigur că domnul Bobora nu mai muncește de când m-a cunoscut pe mine și și-a închis afacerea cu vânzarea de casete cu manele din piața din Hațeg pentru că s-a făcut blogger (oare de ce?), iar domnișoara civică Bencău a declarat public că și-a luat, la 23 de ani și după ce - absolut întâmplător - i-a apărut un Crișan în viață, un an pauză. Oare câți dintre voi vă puteți lua un an pauză acum, un an în care pur și simplu să vă dedicați civismului și slăbitului? Eu, după cum știe și fostul prieten, sunt prostul ăla care-și plătește impozitele și care ține toate bonurile, facturile și chitanțele. Și contractele cu care-și poate justifica veniturile.
Vă rog, dragilor concetățeni care nu mai puteți de civism, să faceți și voi publică sursa veniturilor voastre din ultimii ani. Apoi comentăm și ne murdărim de civism pe la gură, da?
Eu am aruncat mănușa, aștept reacții.
PS: Singura încălcare a legii din Hunedoara pe care am făcut-o și pentru care am plătit a fost în 2015 când, împreună cu Bobora, am băut câte o bere pe stadion la un meci al FC Hunedoara. Am plătit atunci 125 de lei amenda și am avut interdicție 6 luni pe stadioanele din România. Oare să vă mai spun și faptul că, absolut ca o coincidență, era și Arion (pe atunci primar) cu Barna (pe atunci manager) pe stadion și că am fost filmați din partea cealaltă de stadion? Sau că a fost prima și singura dată în istoria fotbalului hunedorean când a luat cineva amendă și interdicție pentru că a băut o bere pe stadion la un meci FĂRĂ SĂ FACĂ SCANDAL?
PS2: Acum trei ani am scris un articol care se numește "Nu e vina mea că mă numesc Sebastian Bârgău". Citiți-l. Merită. Poate vă schimbă niște percepții.
